Calea budismului tibetan : Sfârşitul suferinţei şi descoperirea fericirii

Calea budismului tibetanconstituie o trecere în revistă a principalelor aspecte ale uneia dintre cele mai interesante ramuri ale religiei şi înţelepciunii orientale. Cartea este un ghid clar şi precis despre modalităţile în care putem pune capăt suferinţei şi descoperi fericirea, întocmit de cel mai vestit maestru spiritual budist al zilelor noastre: Sanctitatea Sa Dalai Lama al XIV‑lea.

În această lucrare impregnată de spirit, Dalai Lama descrie cum poate contribui religia la binele omenirii şi accentuează rostul aplicării raţionale a preceptelor religioase şi a înţelegerii adevăratelor nevoi ale umanităţii.

Renumit pentru chipul său mereu surâzător şi mesajul lui de iubire, compasiune şi pace, Dalai Lama explică aici pe îndelete rolul Dharmei — educaţia, scopul şi mijloacele generării minţii iluminate şi etapele eliberării minţii de aspectele neesenţiale ale căutării adevărului. „Cele trei aspecte principale ale căii“ şi „Stadiile căii spre iluminare“, bazate pe realizările şi experienţa lui Je Tsongkhapa (faimos erudit în materie de budism tibetan), sunt, de asemenea,  descrise în amănunt de Dalai Lama.

Cartea de faţă reprezintă, aşadar, un material excelent pentru formarea unei imagini relevante asupra nucleului învăţăturilor budismului tibetan.

Al XIV-lea Dalai Lama, Sanctitatea Sa Tenzin Gyatso, este conducătorul spiritual al Tibetului. S-a născut la 6 iulie 1935, într-un mic sat de ţărani din provincia Amdo. La vârsta de doi ani, s-a descoperit despre el că e încarnarea predecesorului său, marele Dalai Lama al XIII-lea. La vârsta de patru ani şi jumătate, Tenzin Gyatso este adus în capitala statului tibetan, Lhasa, şi instalat pe tron în calitate de conducător suprem temporal şi spiritual al Tibetului. Copilăria şi-a petrecut-o mai ales în compania călugărilor şi a discipolilor. La vârsta de şase ani şi-a început educaţia, iar la 25 de ani şi-a luat doctoratul în filosofie budistă.

De la vârsta de 16 ani, Dalai Lama şi-a asumat întreaga putere temporală şi, timp de nouă ani, a urmărit reconcilierea cu guvernul chinez. Cu toate acestea, în anul 1959, la Lhasa, izbucneşte o revoltă împotriva Chinei, iar Dalai Lama este nevoit să părăsească Tibetul şi să se stabilească în India, unde este urmat de peste o sută de mii de conaţionali. Spre deosebire de predecesorii săi, al XIV-lea Dalai Lama a efectuat vizite în numeroase ţări şi a întreţinut un dialog constant cu personalităţi aparţinând unor spaţii culturale, religioase şi ideologice foarte diferite.

De-a lungul vremii, reputaţia sa de om al păcii şi înţelegerii a crescut neîncetat. Sanctitatea Sa a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale, inclusiv Premiul Nobel pentru Pace, în 1989. În ultimii ani, multe universităţi occidentale i-au conferit titlul de Doctor Honoris Causa ca o recunoaştere a importanţei scrierilor sale asupra filosofiei budiste şi a rolului pe care personalitatea sa îl joacă în dialogul ecumenic şi în menţinerea armoniei între marile religii ale lumii. În timpul călătoriilor pe care le-a efectuat în străinătate, Sanctitatea Sa a susţinut cu tărie necesitatea respectului reciproc şi a unei mai bune înţelegeri între diferitele sisteme de credinţă ale lumii.

În martie 2011, al XIV-lea Dalai Lama a anunţat că a propus o modificare a Constituţiei Guvernului Tibetan în exil privitoare la rolul său ca şef de stat, urmând să fie înlocuit cu un lider ales. Ca urmare a acceptării acestui amendament de Parlamentul Tibetan în exil, Sanctitatea Sa Dalai Lama a delegat atribuţiile sale administrative şi politice unor conducători aleşi democratic.