Cartea Mea Cu Filme. Europa

My Book of Movies. Europe. A Subjective Journey through the World's Movie Industry of the End of the 20th Century and the Beginning of the 21st Century

This book is in Romanian. It is a guide to the movies created by the greatest Europe-born film directors.

Cartea mea cu filme. O călătorie subiectivă prin cinematografia mondială de la sfArşitul secolului XX şi Inceputul secolului XXI. Europa de Andi Dumitrache este o enciclopedie a filmelor de excepţie realizate de regizori născuţi In Europa (chiar dacă mulţi dintre ei au activat peste Ocean). Este un ghid pe care fiecare dintre noi Il putem folosi pentru a ne orienta In domeniul vast al cinematografiei mondiale, astfel IncAt să evităm filmele proaste şi să ne Indreptăm către capodopere ori de cAte ori simţim nevoia de a lua contact cu a şaptea artă.

Domnul Emil Bojin Il prezintă astfel pe Andi Dumitrache, autorul acestei cărţi:

Andi este un entuziast şi un generos. Anunţă prietenii că undeva rulează un film, Ii sună să le reamintească, se duce In Croaţia să vadă un balet, face coadă la Sala Radio pentru Misha Katz, intră In Cinematecă să mai vadă o dată un film de Antonioni. Găzduieşte In casa lui cineclubul „Salata de filme," unde prezintă amicilor filme din Albania, Italia sau Oceania.
Primele pelicule le-a văzut Intr-un mic orăşel de munte, la cinematograful cu program săptămAnal, dar venirea In Bucureşti i-a revelat filmul ca mai mult decAt o istorie In imagini.
Contactul cu Cinemateca l-a imersat Intr-o lume nouă, iar regizorul care a produs o revoluţie In viziunea lui despre film, ca şi despre viaţă, este Michelangelo Antonioni; la mai bine de jumătate de secol, „tetralogia alienării" o vede mai actuală ca niciodată.
Este un paradox faptul că majoritatea filmelor „de artă" le-a văzut In Intunecatul deceniu '80, unde se făcea coadă nu doar la pAine, ci şi la Cinematecă, la Muzeul Colecţiilor (unde Işi sucea gAtul după un stAlp), sau la Casa Studenţilor. Iar faptul că Işi Incepe cartea cu anul 1984 se explică prin profunda impresie pe care i-a lăsat-o „Amadeus," film realizat In acel an.
Andi nu vorbeşte decAt de filmele pe care le-a văzut (vreo 1000 aici), despre care Işi prezintă impresiile strict subiective.
Andi nu are nicio pretenţie că această carte ar fi vreo istorie a filmului sau că el ar fi vreun critic de film; el a dorit să Impărtăşească o bucurie şi să ofere o orientare prietenoasă cinefililor pe acest tărAm cu atAtea forme de relief. Şi totuşi, are şi criterii obiective: validarea filmului la festivaluri; notorietatea regizorului; valoarea artistică In contrast cu aspectele comerciale.
Ne-a unit admiraţia pentru Fellini; aşa că i-am oferit drept dar, pentru această carte, răspunsul marelui regizor la scrisoarea pe care i-am trimis-o la doar cAteva zile după Revoluţie, Intr-un plic pe care am scris numai „Federico Fellini - Roma"; de unde să fi ştiut atunci adresa exactă?
Sunt şi eu un entuziast... ca şi Andi.

Emil Bojin, un alt cinefil