Cartea neagra: BIBLIOTECA POLIROM.Seria de autor „Orhan Pamuk”

Traducere din limba turca si note de Luminita Munteanu

 

 

 

 

Galip, un avocat din Istanbul, descopera intr-o dimineata ca sotia lui a disparut si se convinge ca l-a parasit pentru primul ei sot, Celal, un jurnalist de succes. Galip porneste in cautarea lui Celal, insa, bizar, jurnalistul a disparut si el. Pentru a da de urma celor doi, Galip se afunda tot mai mult in viata, scrierile si identitatea lui Celal. Descopera lucruri noi despre propriul trecut, al lui Celal si al sotiei sale, aflind de existenta unei grupari de admiratori fanatici ai lui Celal. Acesta din urma este cunoscut ca un iubitor de coduri si jocuri de cuvinte, iar cititorii cauta mesaje secrete in articolele sale. In fascinatia lui, Galip pare sa piarda tot mai mult notiunea propriei identitati, iar cititorul nu mai poate distinge clar intre amintirile lui Celal si inventiile lui Galip despre el. Cartea neagra abunda in intrigi detectiviste, istorisiri ezoterice si conspiratii radicale. Aproape orice obiect devine un indiciu sau o enigma ce se cere solutionata, de la fotografiile din ziare la imaginile de pe panourile publicitare.

 

„In Istanbul, civilizatia se dezvolta in mai multe straturi. Cartea neagra le uneste intr-un colaj plin de forta, iar unitatea lor vine din propria mea energie, din limbajul meu. Nu sint un purist, nu am vrut niciodata cu tot dinadinsul sa fim doar orientali sau doar occidentali, caci unicitatea vietii in Istanbul nu vine din originile ei occidentale sau orientale. In definitiv, cel mai important este ca aceste povesti, imagini si idei, toate diferite, sa poarte un dialog.” (Orhan Pamuk)

 

„Textura alunecoasa, echivoca, a celui de-al doilea roman al lui Orhan Pamuk este o reflectare estetic-literara ingemanata cu imaginea unui Istanbul modern, locul unde se petrece actiunea Cartii negre. Romanul este o lume in care «totul imita totul, in care toate povestile si toti oamenii erau, rind pe rind, copia si originalul altor povesti si ale altor oameni si in care toate povestile se deschideau spre alte povesti».” (Jonathan Coe)