De ce plângem?

Ce este plânsul? Ce sunt lacrimile?
Ce se întâmplă în corpul meu când plâng?
Ce sunt sentimentele? Dar oamenii mari plâng și ei? Ce să fac atunci când plânge un prieten?

Am ales să scriu despre plâns fiindcă în cultura noastră acest proces vindecător este descurajat și disprețuit. Copiii, care au atâta nevoie de el, aud deseori mesaje negative: „Ce rușine să plângi așa!”, „Dar tu ești băiat mare!”, „Numai fetele plâng! Ce, tu ești fată?”, „O să râdă toți copiii de tine dacă plângi așa!” și așa mai departe. Interiorizându-le, copiii ajung să disprețuiască stările emoționale mai puțin plăcute și să nu le mai poată gestiona într-un mod constructiv. De aceea am scris această carte — cu gândul în primul rând la copii.
Andreea Constantin

Plânsul este o nevoie — ca foamea sau somnul. Așa cum ai nevoie de somn atunci când ești foarte obosit, la fel ai uneori nevoie să plângi când ești foarte supărat. E normal și sănătos să plângi câteodată, chiar dacă nu e tocmai plăcut. Și nu-ți face griji, plânsul nu îți face rău! Chiar dacă ți se pare greu, nu plânsul este ceea ce te supără, ci sentimentele puternice pe care ai nevoie să le scoți afară prin plâns.

 

Cred că această carte este utilă fiecărui părinte. Plânsul este prima formă de exprimare a bebelușilor atunci când au nevoi neîmplinite pentru a primi atenția părinților. Aflând atât de multe lucruri despre plâns, părinții află de fapt despre cum să se împrietenească cu copilul, cum să-l cunoască mai bine, cum să-l ajute să crească sănătos la minte, trup și suflet.