Autorul prezintă în acest volum o parte dintre prozele scurte în care îşi aminteşte despre oameni şi locuri din România. Cu excepţia câtorva piese autobiografice marea majoritate sunt ficţiuni pe care poate că autorul le-a visat înainte de a le aşterne pe hârtie. Nu doar vise frumoase. Din când în când apare şi câte un coşmar pe care nu se fereşte să-l prezinte. Văzută din America, ţara de baştină a autorului poate părea idilizată oarecum. Poate. Dar sufletul nu ştie să mintă şi esenţa oamenilor şi a locurilor descrise este cea adevărată. Când vorbeşte despre oameni, mai vechi sau mai noi, mai mult sau mai puţin dragi sau doar întâmplător întâlniţi în marşul prin viaţă, sau când descrie locuri, mai ales pe acelea care îi sunt cu deosebire dragi, se simte un val de căldură umană emanând din fiecare cuvânt; un dor parcă, imposibil de ascuns sub zgura regulilor formale ale scrisului contemporan.