Iubire, dorință și traumă: Iubire, dorință și traumă

Ce este sexualitatea? La ce e ea bună și la ce nu? Când este sexualitatea plăcută și satisfăcătoare pentru cei implicați? De ce are ea potențialul de a deveni, pentru mulți dintre noi, motivul principal de stres? De ce poate produce dependență? Cum ajunge sexualitatea să devină o experiență care ne dă peste cap întreaga viață? De ce unii oameni nu se simt acasă în propriul corp și ar prefera să aibă un alt sex?

Acestea sunt câteva dintre întrebările la care Franz Ruppert răspunde în această carte. Psihotrauma sexuală apare frecvent în cadrul practicii psihoterapeutice. Numeroase persoane încearcă să găsească urgent soluții la problemele sexuale greu de abordat, din cauza multiplelor tabuuri și sentimente de rușine. Autorul ne prezintă o bază teoretică și o metodă practică ilustrate prin numeroase vignete clinice, pentru a putea fi realmente de ajutor unor astfel de pacienți.

Franz Ruppert este specializat în psihoterapia traumei și este profesor la Universitatea Catolică de Științe Aplicate din München. De același autor, la Editura Trei au mai apărut: Traumă, atașament, constelații familiale (2012), Simbioză și autonomie (2015), Corpul meu, trauma mea, eul meu (2018), Trauma, anxietate și iubire (2019) și Cine sunt eu într-o societate traumatizată? (2020).


La fel au stat lucrurile în cazul Annei, al cărei tată a traumatizat‑o sexual în copilărie. Când i‑a povestit mamei sale ce se întâmpla, ea nu a vrut să știe nimic despre asta, acuzând‑o că este o mincinoasă. Când, într‑o ședință de terapie individuală, Anna a reușit să‑și elaboreze experiența traumatică, ea a recunoscut brusc legătura și a înțeles de ce nenumăratele ei încercări de a găsi ajutor în mediul extern, care să o apere de stalker, s‑au soldat, la fel ca în copilărie, cu eșec. La sfârșitul acelei ore de terapie a fost ferm decisă ca de acum înainte să se protejeze pe sine.
Franz Ruppert



Mamele care au fost traumatizate sexual în copilărie și încearcă să nege și să reprime prin orice mijloace această realitate își pot supune familia, cu atitudinea lor de victimă, unei imense terori psihologice. Își disprețuiesc soții, sunt adesea furioase și/sau anxioase, sunt zile la rând depresive sau cad la pat, doborâte de nenumărate afecțiuni. Adesea, ele amenință, de asemenea, cu sinuciderea. Sunt imprevizibile pentru copiii lor, care sunt nevoiți să fie mereu vigilenți. Ce urmează să mai pună mama în scenă?
Franz Ruppert