Luxomania: savoir-vivre

Edwige Martin, grafician de profesie, după ce a lucrat în domeniul publicităţii şi a rămas fără slujbă, ca un tribut adus crizei, a fost nevoită să accepte un post de vânzătoare într-unul dintre cele mai prestigioase magazine din lume, în centrul luxului parizian.
Şi, după patru ani de fină observaţie a distinsei clientele, ne invită în culisele unui univers extravagant, într-o adevărată şi amară comedie umană: Luxomania. O cochetă confesiune pe un ton degajat şi înecat în sarcasm.

"Un mantou de vulpe, asortat cu o poşetă din piele de piton, de trei ori pe zi, cu un pahar mare de apă. Vă veţi simţi mult mai bine, doamnă."
Este reţeta descoperită de Charlotte spre liniştea clientelor sale. Pentru câteva zile.
Ca apoi să revină cu forţe proaspete, avide să recucerească bâlciul deşertăciunilor moderne.

Ce ar fi să îndrăzniţi să deschideţi porţile unui imperiu al luxului? Şi să vă afundaţi în Luxomania?
Charlotte? Nu e o vânzătoare ca oricare alta. Ea lucrează la Montezzo, pe rue du Faubourg Saint-Honoré. Clienţii săi sunt miliardari ruşi, staruri, personalităţi politice, prinţese arabe sau moştenitori ai unor imperii financiare. Charlotte vinde poşete de 22 000 de euro, pantofi de 11 000 de euro şi tricouri de 895 de euro, mereu cu zâmbetul pe buze.
Bine aţi venit în universul tuturor exceselor, în împărăţia "puţinilor fericiţi", unde culoarea banilor maschează extrema solitudine.

"- E primul dumneavoastră voiaj la Paris?
- Da, da, first time! Paris, ador, Paris is beautiful, I love Paris!
- Şi ce doriţi să vizitaţi?
- Dior, Chanel, Vuitton, Hermès..." -Edwige Martin, Luxomania

O adevărată şi amară comedie umană, Luxomania dezvăluie, plină de sarcasm, lumea aparenţelor înşelătoare.

Montezzo, marcă fondată la Milano în 1910, ce poartă numele fondatorului său, Paolo Montezzo. Simbol al luxului şi al eleganţei. Renume internaţional. Aură şi farmec excepţional. Un secol de succes. Montezzo îşi instruieşte fiecare vânzător aşa cum se instruieşte o armată a luxului. Sunt soldăţeii săi realizaţi după imaginea sa. Profesionişti până în vârful degetelor, trilingvi şi cât de cât cultivaţi, care îşi recită zi de zi lecţia, pe de rost. Au urmat un antrenament special şi sunt oricând gata să intre în arenă sub deviza: "Noi vindem iluzii acolo unde ele nu există!"

"- Alo, Montezzo Faubourg, Florent. Bună ziua, cu ce pot să vă fiu de folos?
- Bună ziua, domnule, aş vrea să ştiu dacă aţi primit rochia de pe coperta revistei Vogue.
- Vă referiţia la Vogue, ediţia franceză?
- Păi, da, suntem în Franţa, nu?
- Da, aveţi întru totul dreptate, doamnă, dar Vogue este editată în mai multe ţări şi primim apeluri din întreaga lume...
- Mă refer la Vogue Franţa, bineînţeles.
- Rochia despre care vorbiţi, doamnă, nu este încă în magazin, dar trebuie să sosească luna viitoare.
- Şi ce preţ are?
- Este în jur de 21 000...
- Franci?
- Euro, doamnă. Franţa a schimbat moneda în ianuarie 2002.
- ..."

"Strategia mea, dacă se poate numi aşa, este foarte spontană şi sinceră, fără vreo tehnică deosebită. Continui să-mi sfătuiesc clientele în funcţie de ceea ce izbutesc să decodez din personalitatea lor. Le judec dintr-o privire când intră pe floor, apoi avansez pe dibuite. E o muncă de analiză şi observaţie. Pentru a trata afecţiunea, trebuie mai întâi să stabilesc diagnosticul. Şi, cu trecerea timpului, clientele încep să vină la mine ca la psiholog, doar că o consultaţie e mult mai scumpă... Le examinez, apoi începe şedinţa. Nu le amăgesc niciodată c-ar arăta ca un manechin când ele arată ca sperietoarea de ciori. Căutăm împreună soluţia pentru problema lor, oricât de neînsemnată ar fi ea. Fiecare mă ascultă cu atenţie şi, odată cu trecerea timpului, pricep tot mai bine câtă putere de convingere am asupra lor. Sunt ca o confidentă care, aşezată pe marginea căzii de baie, îşi asistă prietena care probează tot felul de ţinute pentru o ocazie specială. Sub ochii mei, cabinele de probă devin un imens budoar, un fel de cabinet privat cu o ambianţă intimă în prezenţa «terapeutului la comandă». Prescriu reţeta care le va vindeca nevroza: «Un mantou de vulpe, asortat cu o poşetă din piton, de trei ori pe zi cu un pahar mare de apă. Vă vor face să vă simţiţi mult mai bine, doamnă.» Relaţia pe care o am cu clientele este foarte apropiată, uneori mult prea delicată. Cunosc defectele anatomiei lor, complexele care le obsedează şi afecţiunile de care suferă. Au devenit «pacientele mele»." - Edwige Martin, Luxomania