Maurice

Andreea Rotaru a dat nota:

*Spoilers* Romanul ,,Maurice", scris de E.M. Forster în anul 1913 şi publicat abia în anul 1971, prezintă, prin ochii unui tânăr numit Maurice, viaţa pe care majoritatea oamenilor queer din Anglia secolului 20 o trăiau. Din cauza homofobiei specifice perioadei, autorul a ales să nu publice această carte, fapt pentru care ea a ajuns în tipare abia după moartea lui Forster. Această poveste impresionează profund mai ales prin modul în care a reușește să surprindă două ipostaze antitetice ale vieților persoanelor LGBTQIA+. Pe de-o parte se află cei suficient de norocoși să se poată separa de ideile și preconcepţiile care i-au înconjurat toată viața și care reușesc să își accepte și îmbrățișeze propria identitate, iar de cealaltă se află aceia ce nu se pot elibera de lanțurile prejudecăților cu care au fost crescuți și de homofobia lor internalizată și astfel ajung să trăiască vieți nefericite, pline de regrete și întrebări precum: ,,Ce-ar fi fost dacă?". Cartea prezintă două povești de dragoste ce îl au în centrul lor pe Maurice. Prima este o frumoasă idilă ce începe pe băncile universităţii între el și Clive, colegul său. Deși relația dintre cei doi era un secret, iar partenerul său era, pe bună dreptate, vizibil înspăimântat de ideea că cineva ar putea afla de ea, Maurice era cât se putea de fericit: în sfârșit începea să înţeleagă sentimentele pe care le simțise toată viața sa față de oamenii de același sex și, alături de bărbatul iubit, învăța să le accepte drept ceva normal, ceva inevitabil. Acest vis este însă spulberat curând. Clive cedează în fața presiunii din partea familiei sale, își reneagă identitatea și se desparte de partenerul său cum nu se poate mai crud, negând că sentimentele sale au fost vreodată ceva mai mult decât de prietenie. Presiunea exercitată de societate pentru a te conforma așteptărilor sale este adeseori prea mare pentru a o putea respinge. Clive este exemplul perfect al acestui lucru. Dragostea pe care o simţea și pe care o primea nu ar fi putut niciodată fi suficiente pentru ca el să facă față unei lumi aflate sub controlul riguros al Bisericii, unei lumi nepregătite să accepte schimbarea normelor și valorilor moștenite de sute de ani. Văzând că până și omul pe care îl iubește îi întoarce spatele și neagă orice legătură romantică dintre ei, Maurice însuși regresează și începe din nou să se îndoiască de propria identitate și apelează la tot felul de modalități pentru a se ,,vindeca". Din păcate, așa zisele ,,tratamente" pentru persoanele queer erau și încă sunt cât se poate de răspândite. Profitând de vulnerabilitatea oamenilor queer ce se tem de respingere din fața societății și de slăbiciunile familiilor acestora, de-a lungul timpului nenumărați oameni au pretins a avea soluția pentru ,,problema" acestora. În realitate, acestea nu fac nimic altceva decât să afecteze sănătatea mentală a persoanei supuse la aceste tratamente inumane. Situația lui Maurice ilustrează perfect acest lucru. Nu numai că tratamentele încercate de el nu îl ajută, ci chiar îi aduc încrederea în sine la pământ. Cea de-a doua jumătate a romanului prezintă relația ce se dezvoltă între Maurice și Alec, angajatul lui Clive. Invitat de prietenul lui și soția sa pentru o vacanță în casa lor, Maurice întâlnește un bărbat care îi trezește aceleași sentimente pe care le mai simțise o dată în trecut. Între el și Alec se înfiripă o iubire ușor similară cu cea din trecutul său: cu săruturi furate, fluturi în stomac și vaga speranță că poate ceea ce el simte nu este un lucru rău, damnabil. Diferenţa, de această dată, și motivul pentru care această relație nu sfârșește precum cea cu Clive este că Maurice alege să riște viața confortabilă și privilegiile cu care a crescut pentru a putea rămâne alături de omul iubit. Ultima parte a romanului este, pe cât de înduioșătoare, pe atât de sfâșietoare. Autorul pune în antiteză soarta oamenilor queer. De-o parte se află cei doi îndrăgostiți aflați în culmea fericirii în urma reunirii lor, iar de cealaltă se află Clive, privind, fără ştirea lui, pentru o ultimă oară la prietenul său ce se îndepărtează și gândindu-se cum să îi ascundă soției sale întâlnirea cu el. Pe cât de vechi este acest roman, pe atât de autentică și actuală este tema pe care o propune. Lupta persoanelor LGBTQIA+ cu identitatea de sine și cu standardele și așteptările societății este în continuare una grea, iar soarta pe care Clive o are, aceea de a pretinde toată viața și de a se minți pe sine însuși, este din păcate una cât se poate de comună, mai ales în România. Finalul cărții oferă, însă, din perspectiva mea, o fărâmă de speranță: speranța că într-o zi și ei vor putea fi sinceri cu persoana lor și că își vor putea trăi viața fericiți, alături de oamenii iubiți, fără a risca celelalte aspecte ale existenței lor pentru asta.