Am crezut ca ar fi bine sa adresez cateva scrisori unui necunoscut, situat candva in viitor. Cat de indepartat sau cat de apropiat poate fi acest viitor ? Nu stiu... Chiar acum, in prezent, cand scriu aceste cuvinte, prezentul devine trecut... Tot astfel si viitorul, pe nesimtite, devine prezent si apoi devine trecut in cele din urma... Am scris si am primit putine scrisori in viata mea - asa a fost sa fie, nu caut sa ma justific in nici un fel daca m-ar intreba cineva de ce nu am scris si nu am primit multe scrisori... Asa au fost vremurile... In scrisorile astea, putine ca numar, dar destul de cuprinzatoare am incercat sa transmit tot felul de idei, trairi, ganduri care m-au framantat toata viata. Am crezut ca poate interesa pe unii oameni visatori care isi pun tot felul de intrebari despre existenta, viata, moarte, timp, Univers, constiinta... Stiu insa foarte bine ca multi oameni sunt atrasi cu precadere de prezent, de cotidian, de distractii, de dezvoltarea personala si nu mai au timp si pentru altceva... Este optiunea dumnealor pe care o respect... Poate ca va exista totusi, in viitorul acesta incert si plin de surprize si cineva care va fi interesat de trairea existentiala... Sau poate ca vor fi ceva mai multi, sau poate ca nu va fi nimeni, cine stie ?... In rest, ce se mai poate spune ? Doar atat: cine vrea sa nu fie uitat, sa nu ii uite nici el pe altii...