Nu voi mai vedea lumea niciodată: Memoriile unui scriitor întemnițat

Textele acestea sunt scrise în tenebrele închisorii. Conștient că, atâta vreme cât regimul Erdogan se va afla la putere, el nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet Altan, unul dintre cei mai cunoscuți romancieri din Turcia, își află libertatea în scris, în citit și în adâncurile memoriei. Această bijuterie scoasă din genunile tiraniei este un adevărat credo ce demonstrează că în carceră se află trupul, dar că adevărata libertate nu­i poate fi confiscată niciodată unui scriitor: imaginația și cuvintele au puterea de a dărâma zidurile cele mai groase.

Sper că oricine știe să citească, indiferent de orientarea sa politică, va pune mâna pe această carte în care Ahmet Altan își înfruntă încarcerarea. Regimurile totalitare speră că, dacă întemnițează scriitorii, îi și amuțesc. Vor da întotdeauna greș. Neil Gaiman

Rețineți numele lui Ahmet Altan! Adăugați­l galeriei marețe a celor care au scris din închisoare de­a lungul veacurilor – Boethius, Cervantes, Gramsci, Soyinka, Soljenițîn –, lăsați­vă cuprinși de emoție și de indignare în fața poveștii lui. Ariel Dorfman

Cartea lui Ahmet Altan este mesajul din sticlă, perla dintr­o sticlă trimisă pe neștiute din mările întunecate ale lui Erdogan. Un testament uluitor, emoționant, cartea lui stă alături de acelea foarte rare – scrise de Frankl, Niemöller, Grossman, Levi, Soljenițîn – care scot adevăruri din cuptoarele unde ard vieți omenești. Citiți­-o – veți înțelege de ce oamenii mai scriu și mai citesc. A. L. Kennedy

O carte de memorii emoționantă, ce­și află contrapartea în plăcerea pură a scrisului. Îi datorăm lui Ahmet Altan enorm pentru forța pe care a găsit­o de a scrie și a­și împărtăși povestea cu noi. Jon Mc Gregor

Ahmet Altan (1950) este unul dintre cei mai citiți prozatori turci, dar și un jurnalist redutabil. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode și a stilului său direct. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populației armene se califică drept genocid. În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale" puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viață și de atunci se află în temnița Silivri, din afara Istanbulului. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată.
De la debutul din 1982, Altan a publicat zece romane și șapte volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodată este a opta lui carte de eseuri și reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, dat fiind că apare în toată lumea în traducere, fără ca în Turcia să existe vreo șansă de publicare.