Acesta nu este un volum. Acesta este un uragan. Imaginati-va ca va aflati pe o pajiste, admirind florile de cimp si bucurindu-va de natura. Deodata cerul se intuneca si incepe furtuna. Dar nu orice fel de furtuna, ci una violenta, cu rafale de vint care va scutura si va lovesc in fata cu bucati de realitate. Va mai lasa din cind in cind, atit cit sa va puteti trage sufletul. Nu aveti unde sa va adapostiti, nu exista iesire. Trebuie sa inaintati, v-o doriti Zariti o lumina. Plini de speranta alergati spre ea. Totul se linisteste si iubirea, in toate povestile ei, isi face aparitia. E bine, e cald, ati vrea sa stati aici mereu. Insa realizati ca nu e de fapt altceva decit ochiul furtunii, unde si oceanul se calmeaza. Greul abia acum incepe, pentru ca partea cealalta este si mai necrutatoare. Insa speranta apare, pagina cu pagina. Plingeti - poate, oricum, asteptati cu nerabdare sa terminati cartea. Pentru ca doar atunci va recapatati linistea... Speranta nu moare ultima, speranta nu moare niciodata