România în lumini și umbre: 1909-1919

„Publicată în 1921, la finele Marelui Război, cartea canadiencei Ethel Greening Pantazzi este un minunat amestec de istorii şi istorie. Volumul debutează luminos, într-o Românie necontaminată de smogul revoluţiei industriale şi unde, cum mărturisea autoarea, te puteai uşor transporta în secolul al XV-lea. Luminile unui trai confortabil şi îndestulat se sting parcă simbolic în seara intrării României în Primul Război Mondial, în vara anului 1916. Semnalul de alarmă ce anunţă un raid aerian chiar în acea noapte de 14/27 august şi întunericul ce acoperă Capitala deschid o perioadă intensă în viaţa familiei Pantazzi. Urmează retragerea şi rezistenţa în supraaglomerata şi deznădăjduita capitală moldavă, cu privaţiuni materiale şi spectrul foametei şi frigului. Evadarea spre aparent mai liniştita Odessă aduce cu sine doar o noapte şi mai adâncă. Victoria bolşevicilor, în toamna anului 1917, a schimbat total viaţa liniştitei colonii româneşti din Odessa, iar arestarea soţului autoarei, alături de alţi reprezentanţi ai protipendadei româneşti, a prilejuit şi momentul de eroism al canadiencei, după întâlnirea cu un curajos compatriot, celebrul colonel Boyle. Însă dincolo de toate acestea, cartea lui Ethel Greening Pantazzi rămâne o istorie frumoasă despre români în vremea în care luminoasa Belle Époque făcea loc întunecatului Grande Guerre.“ (Constantin ARDELEANU)

18 aprilie 1918
Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat că Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat să pună la cale evadarea. Într-o după-amiază a trimis un mesager să-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care până atunci nu-şi părăsise grupul nici măcar pentru un ceas, înţelegând gravitatea mesajului, a pornit pe dată spre oraş. Sfătuindu-i pe prizonieri să se pregătească pentru o plecare rapidă şi care să nu stârnească suspiciunile paznicilor, i-a lăsat pe toţi într-o stare de mare agitaţie. Au trecut câteva ore, s-a lăsat seara şi el încă nu se întorsese. Deodată s-a auzit un zgomot de paşi. Un detaşament de 20 de bărbaţi bine înarmaţi a intrat în curte, luându-i pe chinezi pe nepregătite şi capturându-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sosiţi; imediat le-a comandat prizonierilor să se alinieze în grupuri de câte patru şi să ajungă în pas alergător în port, unde un vas era pregătit să-i ducă pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, căci marinarii bolşevici hotărâseră să-i lichideze în acea noapte.