Scara Amintirilor

THE STAIRCASE OF MEMORIES

"This book is in Romanian. It is a collection of short stories inspired from real events in the life of Irinel Giurgea Kornbaum, a Romania born pediatrician in Lyon, France."

În această carte, doctoriţa pediatru Irinel Giurgea Kornbaum, născută in România, emigrată in Franţa, descrie importante momente din viaţa ei. Farmecul evocărilor, exactitatea descrierilor, conturul fără greş al personajelor fac din volum o apariţie editorială de excepţie. Am ales spre exempificare un fragment din nuvela "Doamna colonel."

DOAMNA COLONEL

Fotografia bunicilor mei era fixată pe peretele din faţa mesei mele de lucru, intr-o ramă ovală din lemn sculptat şi aurit. Bunicul să fi avut 40 de ani. Înalt, blond, cu o haină neagră inchisă cu nasturi până la gât.
Bunica, mică, mult mai tânără, purta o rochie care ii marca talia fină. Pe cap purta o pălărie cu boruri largi, cu funde şi taftale.
Nu i-am cunoscut, doar din fotografii şi din cele povestite de alţii. Bunicul fusese un om instărit, moşier, politician, primar, senator. Construise şcoala şi primăria din sat.
Alături, nana Vicki, sora mamei, in rochie de mireasă, plină de broderii, 16 ani, cu mirele inalt şi cu mustaţă. A murit tânăr, lăsând-o văduvă la 26 de ani. Apoi mama, diafană, intr-o rochie de organza, pe care o văzusem şi eu, pe cap cu o pălărie de catifea neagră, cu boruri intoarse.
Şi tata, frumos ca un arhanghel, proaspăt absolvent al facultăţii de medicină.
Erau toţi aranjaţi in cadre vechi. Erau rădăcinile mele, rădăcini care făcuseră din mine o persoană cu origine nesănătoasă."
Salvasem aceste fotografii după o noapte de groază, când am fugit cu mama şi Dan, fratele meu, inainte de a ne naţionaliza totul, totul, munca de patru generaţii.
Totul intra in mâna poporului...
Eram in nişă şi pregăteam examenele de anul trei de medicină.
Nişa era o minusculă cameră de 4 mp, unde aveam o masă, un scaun şi un geamantan pus sub picioare ca să nu obosesc." În spate erau tot felul de obiecte, lămpi, lampadare, tablouri care atingeau plafonul. Cum lumina de afară nu ajungea până aici, un bec atârnat de un fir, protejat de un abajur, lumina zi şi noapte sutele de foi, de notiţe, de caiete, cursuri, care reprezentau o parte din cele zece examene de sfârşit de an.
Nişa dădea in camera unică ce ne mai rămăsese din apartamentul nostru de patru camere, rechiziţionat ca prea mare pentru noi" şi repartizat Tovarăşului Colonel N. de Securitate, adus din Roşiori de Vede şi plasat de urgenţă in capitală pentru serviciile aduse, prezente şi viitoare.
Familia, compusă din soţ, soţie şi doi copii, ocupase in fond toată casa, fără nicio jenă, cu brutalitatea, vulgaritatea, grosolănia caracteristică zbirilor Securităţii."