Tatuatorul de la Auschwitz
Autor Heather Morris Traducere de Luana Schiduro Limba Română Paperback – 2019
Un milion de exemplare vândute în nouă luni de la apariție, între ianuarie și septembrie 2018 • Romanul cel mai bine vândut în Marea Britanie și Irlanda în 2018
• Bestseller în SUA, Canada, Australia, Africa de Sud, Olanda, Portugalia, Ungaria etc.
• 25 de săptămâni în top 10 Sunday Times • Bestseller Amazon, New York Times, Saturday Times, The Irish Times, The Northern Eco • Carte tradusă în peste 35 de țari
• În curs de adaptare TV.
Tatuatorul de la Auschwitz se bazează pe povestea din spatele unuia dintre cele mai puternice simboluri ale Holocaustului: numerele verzi-albăstrui tatuate pe brațele prizonierilor, femei și bărbați deopotrivă. Când lui Lale i se oferă ocazia de a fi Tätowierer la Auschwitz, tânărul evreu slovac înțelege că aceasta poate fi șansa lui să supraviețuiască, deși trebuie să-și înțepe până la sânge semenii, act pe care îl resimte ca pe o dureroasă profanare. De la masa la care lucrează, nici nu i se permite să ridice capul spre cei al căror destin îl pecetluiește astfel. Dar într-o zi reușește să surprindă privirea unei tinere al cărei nume îl află în cele din urmă: Gita.
Preț: 35.00 lei
Nou
6.70€ • 7.07$ • 5.58£
Carte indisponibilă temporar
Specificații
Recenzii de la cititorii Books Express
Teodora Andreea Ungureanu a dat nota:
Heather Morris a reușit să ne arate și o altă față a teribilului eveniment care a marcat o întreagă omenire- Holocaustul. Mi-am dorit să am în mâini cartea “Tatuatorul de la Auschwitz” imediat cum am găsit-o printre rafturile librăriei, iar după ce am citit descrierea și numeroasele recenzii pozitive, am fost și mai nerăbdătoare să o citesc. Heather Morris spune povestea reală a lui Ludwig “Lale” Eisenberg, devenit mai apoi Lale Sokolov și a soției sale, Gita. Lale s-a născut la 28 octombrie 1916 și a decedat la 31 octombrie 2006. El s-a hotărât foarte târziu să-și spună lumii povestea, fiind convins că este vinovat, că a făcut ceva “ ce trebuie ascuns”. Incredibila lor poveste începe în cel mai urât loc de pe pământ la acea vreme- lagărul de concentrare Auschwitz- Birkenau: el tatuator și evreu, ea victimă a nației căreia îi aparținea. Într-un interviu acordat de Lale, acesta face o afirmație care arată câtă iubire a existat între cei doi: “Eu i-am tatuat numărul pe mâna stângă, iar ea și-a tatuat numărul în inima mea.” La vârsta de doar 26 de ani Lale ajunge în lagărul din Auschwitz, oferindu-se naziștilor pentru a-și proteja familia și fără să știe ce orori se petrec în locul în care urma să fie dus. Pentru început el primește, la fel ca restul evreilor, un număr de identificare și este obligat să muncească pe acoperișurile clădirilor pentru a supraviețui. Curând, datorită inteligenței sale și a faptului că vorbea multe limbi străine, ajunge tatuator. De aici începe și povestea tatuajelor făcute de Lale, a prieteniilor pe care le leagă și nu în cele din urmă, a întâlnirii cu Gita și a poveștii lor de iubire. Deși el a trăit mai departe de ororile și chinul la care au fost supuși ceilalți prizonieri, asta nu înseamnă că a fost în siguranță. Nimeni nu era în siguranță la Auschwitz. În lumea lor, iubirea a fost mai puternică decât moartea. Pentru ei, Auschwitz a fost iadul care le-a oferit și o poveste fericită. “Ţi-am promis că o să plecăm din locul ăsta şi o să ne facem o viaţă împreună.” Este ceva la acest roman, ceva care te ține atent, care te face să te temi să dai pagina pentru că poate urma ceva îngrozitor și totuși să-ți dorești să ajungi la următoarea pagină, gândindu-te că poate urmează o nouă întâlnire a celor doi îndrăgostiți. Totuși, acțiunea trece fără prea multe detalii despre sentimentele celor doi, despre sentimentele protagonistului, ceea ce m-a surprins, mai ales că însuși Lale a spus povestea reală. Nu consider însă un mare minus acest lucru, am simțit cumva ca el a dorit să își “apere” sentimentele și povestea de iubire, ținând cont că și-a prezentat povestea de abia după moarte iubitei sale soții, Gita. Trecând peste lipsa detaliilor, cartea este foarte ușor de citit, nu este încărcată cu foarte multe personaje pe care cititorul să le displacă, în schimb foarte multă acțiune se concentrează pe cunoștințele și prietenii lui Lale, acesta fiind un alt lucru care mi-a plăcut la această carte. Heather Morris a promis că povestea nu se aseamănă cu altele care descriu lagărul Auschwitz și așa a fost: a evitat detaliile referitoare la ororile petrecute în acel loc, concentrându-se doar pe munca tatuatorului, a arătat că exista iubire și prietenie însă nu a implicat prea multă profunzime în scriere, pentru a valorifica aceste sentimente. În final, trebuie să recunosc: este o carte captivantă, care merită să fie citită și apreciată în ciuda a ceea ce pot fi considerate de mulți, lipsuri. Eu o recomand tuturor, își merită pe deplin locul în bibliotecă și în sufletele cititorilor. Este o adevărată lecție de viață care ne demonstrează că a existat și iubire la Auschwitz!