Terapia schemelor. Ghid practic

Putem ajuta pacienții cu tipare de relaționare dificile sau foarte instabile? Sau pe cei care se autosabotează, utilizând stiluri de coping neadecvate? Abordând psihopatologia din perspectiva psihoterapiei centrate pe scheme, autorii ne arată cum se transpune în practică terapia schemelor cu scopul de a vindeca aceste tipare. Schemele sunt stări emoționale și răspunsuri de coping pe care toți le trăim, care s-au format în copilărie și care se activează în situații de viață față de care avem o anumită sensibilitate și care ne fac să reacționăm exagerat, dezadaptativ. În prima parte a cărții este prezentată conceptualizarea de caz și sunt prezentate conceptele de "schema" și de "mod", iar partea a doua se centrează asupra modelului de tratament, fiind descrise tehnicile de intervenție în plan cognitiv, emoțional și comportamental, precum și natura relației terapeutice corespunzătoare fiecărei categorii. Prin expunerea clară a temelor, ilustrațiile clinice bogate și ghidurile de tratament incluse, cartea este utilă atât psihoterapeuților care doresc să includă această abordare în practica lor clinică, dar și studenților și tuturor celor interesați de practicarea psihoterapiei.


Arnoud Arntz este profesor de Psihologie Clinică și Psihopatologie la Universitatea din Maastricht. Studiază teoriile psihologice și psihoterapiile pentru anxietate și tulburări de personalitate, fiind cercetător principal în numeroase studii clinice care investighează eficiența terapiei centrate pe scheme în tulburările de personalitate.

Gitta Jacob este psiholog clinician, psihoterapeut cognitivist și practică terapia centrată pe scheme în cadrul Departamentului de psihologie clinică și psihoterapie al Universității din Freiburg. A condus un grup de lucru pe tema tulburării de personalitate borderline în cadrul aceleiași universități.


Natura relației terapeutice este conceptualizată în terapia schemelor ca fiind un „reparentaj limitat". Terapeutul trebuie să îi satisfacă pacientului, în anumite limite și pentru o perioadă restrânsă de timp, acele nevoi care nu i-au fost satisfăcute de către părinți sau de către alte figuri importante de atașament pe parcursul vieții sale. De exemplu, pentru pacienții borderline, este extrem de important ca în cadrul exercițiilor de imagerie, terapeutul să fie văzut la începutul terapiei ca o persoană care oferă ajutor. Terapeutul trebuie să accepte faptul că acest tip de pacienți au nevoie de el sub această formă și că trebuie să le stea la dispoziție în calitate de figură de atașament.
Autorii



Unul dintre cele mai importante avantaje ale terapiei centrate pe scheme, în comparație cu teoria cognitiv‑comportamentală tradițională, constă în faptul că ea poate fi utilizată în tratamentul celor mai diverse probleme psihologice, inclusiv a problemelor relaționale recurente, și că utilizează tehnici eficiente pentru procesarea amintirilor dureroase și a tiparelor provenite din copilărie. În plus, mai multe studii au dovedit faptul că terapia schemelor poate conduce la remisii stabile în cazul unor tulburări de personalitate. Nu doar că această abordare poate contribui la reducerea simptomelor, dar îi ajută pe pacienți să aibă o viață împlinită și mai satisfăcătoare.
Autorii


Cuprins
Cuvânt‑înainte la a doua ediție în limba germană

I. Conceptualizarea de caz
1. Fundamentele
1.1. Schemele dezadaptative
1.1.1. Schemele domeniului Separare și Respingere
1.1.2. Schemele pentru domeniul Autonomie și Performanță Deficitare
1.1.3. Schemele domeniului Limite Deficitare
1.1.4. Schemele domeniului Dependență de Alții
1.1.5. Schemele domeniului Hipervigilență și Inhibiție
1.2. Centrarea pe nevoi
1.3. Stilul de coping asociat schemelor
1.3.1. Subjugarea
1.3.2. Evitarea
1.3.3. Supracompensarea
1.4. Conceptul de „mod" în terapia schemelor 63 Întrebări frecvente

2. Conceptul de „mod"
2.1. Modurile de schemă — privire de ansamblu
2.1.1. Modurile Copilului
2.1.2. Modurile Părintelui
2.1.3. Modurile de coping
2.2. Conceptualizarea de caz cu ajutorul strategiei terapeutice centrate pe moduri
2.2.1. Problemele și simptomele principale ale pacientului
2.2.2. Informațiile biografice
2.2.3. Tiparele de relaționare ale pacientului
2.2.4. Excurs: diferențierea între diversele moduri în care apare furia
2.3. Moduri particulare pentru anumite afecțiuni
2.3.1. Tulburarea de personalitate borderline
2.3.2. Tulburarea de personalitate narcisică
2.3.3. Tulburarea de personalitate histrionică
2.3.4. Tulburarea de personalitate evitantă
2.3.5. Tulburarea de personalitate dependentă
2.3.6. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
2.3.7. Tulburarea de personalitate paranoidă
2.3.8. Pacienții delincvenți
2.3.9. Tulburările cronice de pe Axa I
2.3.10. Excurs: problemele sexuale în strategia terapeutică centrată pe moduri
Întrebări frecvente

3. Explicarea conceptului de „mod" în discuția cu pacientul
3.1. De la strategia terapeutică centrată pe moduri la planul de intervenție terapeutică
Întrebări frecvente

II. Tratamentul
4. Privire de ansamblu asupra tratamentului
4.1. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
4.2. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
4.3. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
4.4. Relația terapeutică
Întrebări frecvente

5. Gestionarea modurilor de coping
5.1. Relația terapeutică
5.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
5.3. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
5.4. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
Întrebări frecvente

6. Abordarea modurilor Copilului Vulnerabil
6.1. Relația terapeutică
6.1.1. Delimitarea reparentajului suportiv de întreținerea unui tipar dependent disfuncțional al pacientului
6.1.2. Limite în relația terapeutică
6.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
6.3. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
6.3.1. Rescrierea și reprocesarea, prin imagerie, a experiențelor trecute
6.3.2. Consolarea modurilor Copilului, folosind alte tehnici centrate pe emoții
6.4. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
Întrebări frecvente

7. Abordarea modului Copilului Furios și pe cel al Copilului Impulsiv
7.1. Relația terapeutică
7.1.1. Relația terapeutică în cazul modurilor Copilului Furios/Supărat
7.1.2. Relația terapeutică în cazul modurilor Copilului Indisciplinat/Impulsiv
7.1.3. Excurs: Încăpățânarea 291 7.1.4. Relația terapeutică în cazul neexprimării furiei
7.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
7.2.1. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv în cazul modurilor Copilului Furios/Supărat
7.2.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv în cazul modurilor Copilului Impulsiv/Indisciplinat
7.3. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
7.4. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
Întrebări frecvente

8. Tehnici de intervenție în cazul modurilor disfuncționale ale Părintelui
8.1. Relația terapeutică
8.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
8.3. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
8.3.1. Tehnica dialogului cu ajutorul scaunelor
8.4. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
Întrebări frecvente

9. Consolidarea modului Adultului Sănătos
9.1. Relația terapeutică
9.2. Tehnici de intervenție la nivel cognitiv
9.3. Tehnici de intervenție la nivel emoțional
9.4. Tehnici de intervenție la nivel comportamental
9.5. Încheierea terapiei
Întrebări frecvente
Bibliografie