Primul roman reprezinta povestea vietii unei regine triste, dar importante, din istoria Portugaliei, Regina Catarina de Braganza, regina a Angliei dar si regenta in Portugalia in cateva randuri. Este povestea unei femei care a aspirat la iubire, la o viata simpla, la o dragoste adevarata, dar care a avut parte doar de suferinta de-a lungul vietii sale. In ciuda acestui fapt, si-a dus crucea cu demnitate si a ramas un spirit drept, neintinat si mai ales neinfrant de nedreptatile pe care i le-a adus viata. Pentru multi va ramane cunoscuta pentru inpamantenirea obiceiului ceaiului printre englezi si mai putin prin viata sa, ramasa pentru majoritatea oamenilor mai putin cunoscuta. Cel de-al doilea roman, de mici dimensiuni, este inchinat ultimului rege portughez, Manuel al II-lea. A fost un rege tanar, frumos si capabil, dar neinteles de poporul sau. A venit probabil intr-un moment neprielnic la conducerea statului portughez, el nefiind de altfel pregatit pentru acest lucru. A fost un spirit liber, creator, iubitor de natura, de pace, de frumos, a detestat intotdeauna politica si partile ei murdare precum si pe tradatori. Desi a pierdut mult in viata, chiar din tinerete, cand tatal si fratele sau au fost asasinati si mai apoi a pierdut tronul Portugaliei in urma unei lovituri de stat, Manuel a ramas fidel tarii sale, pe care a iubit-o cu ardoare si pe care a purtat-o vesnic in inima sa de-a lungul exilului sau. A lasat tot ce avea Portugaliei prin fundatia ce ii va duce mai departe numele, dar si dragostea lui fata de patrie.